Surprind „încrederea” sau ea pe mine, îi dau târcoale și se arată la început ca o încrâncenare, încordare, îmi spun mental ” am încredere” și corpul se înarmează cumva pentru o luptă. Confund încrederea cu lupta pentru reușită din perspectiva învingătorului. Obțin prin efort ceva rezultate cu frica pe fundal punând ambiția pe primul plan. Trec în extrema relaxării și nu mai fac nimic, aș vrea să fie abandon dar nu este, cred doar că este. E bine așa relaxată și frica pare cumva mai liniștită mai ales dacă nu o bag în seamă și mă uit în altă direcție. Am păcălit-o cumva. Îmi aduc aminte de un moment de reușită din viața mea, când am intrat la liceu de exemplu, și retrăiesc senzația lui „Yuhuu!Am reușit!” dar o simt prea înaltă și dezechilibrantă să pot sta în ea. Iar în final îmi dau voie să fiu cuprinsă în brațele Universului ca și când o mamă m-ar ține în brațe și acolo stau în siguranță pentru că am încredere în ea.
Cum fac să am încredere?
Pasul 1 – recunosc că nu am încredere, că nu știu cum să fac, că îmi este frică
Pasul 2 – denumesc concret frica ,,îmi este frică că…,,
Pasul 3 – mă așez la o discuție cu frica, văd ce formă are, ce culoare, cum arată, poate are un nume, ce nevoi are și ce pot face pentru ea
Pasul 4 – devin prietena ei
Pasul 5 – în mine se așează liniștea
Pasul 6 – am încredere
Alina Banu – Life Coach & Yoga Trainer