Mă întreb dacă cineva ne-a învățat vreodată ce este relaxarea.
Pe mine sigur nu. Nu îmi aduc aminte de prea multe momente din copilăria sau adolescența mea în care m-am conectat deplin la relaxare. Existau frânturi pe alocuri în tabere, vacanțe, încerc din răsputeri să îmi aduc aminte…dar nu…cam atât, se opresc pe aici.
În schimb momentele de frică, control, senzațiile de rușine, trădare, debusolare, și câte și mai câte momente penibile și stresante în care am strâns din dinți, am înghițit în sec, mi-au trecut prin burtă toate cele, cu corpul în alertă și senzația că nimic nu fac bine. De la școală și până în familie tirania era pe locul unu.
Relaxarea pentru mulți înseamnă televizor, o plimbare, o bere, o carte, o prăjitura, un dans, un cântec, un somn bun, o porție de râs ocazional sau arareori, când ne aducem aminte sau nu mai putem. Din păcate o astfel de relaxare este un fel de gâdilat mental și se termină fix cu prima provocare care poate fi și înțepătura unui tânțar. Pentru mai puțini, cei care încep să pună din ce în ce mai mult preț pe sănătatea lor fizică, psihică și mentală, înseamnă o baie caldă, un masaj, o oră de yoga, lucratul în grădină, o meserie făcută cu pasiune, brațele iubitului.
Iar pentru și mai puțini înseamnă un mod de viață.
Profunzimea cu care ești capabil să intri în relaxare arată curajul cu care ești dispus să te deschizi, să fii vulnerabil și să savurezi cu toate celulele tale uniunea cu forța vieții într-o stare orgasmică de contopire cu TOT.
Cum să faci să fii ATÂT de relaxat?
Apropierea de tine, de corpul tău, de simțurile tale, de percepții, capacitatea de a te abandona total, de a renunța, de fi pur și simplu, mai degrabă să înveți să STAI. Să te oprești din a fugi, din a gândi, din a FACE pentru a te conecta cu ce este în interiorul tău. Și asta eu nu pot să descriu și să știu. Acolo este casa ta, cu murdărie și curățenie, dar este ceea ce te conduce prin viață inconștient sau…cu atenție și discplină, conștient,
Când vei începe să FII mai mult, să te observi, să traiești atent la ce faci, de ce faci ce faci, ce sens ai, ce dorești, ce frici ai, ce obstacole, ce slăbiciuni vei descoperi o călătorie care te va scoate din plictisela și monotonia vieții robotice. Și Daaaa, fără ca să fie nevoie să pleci în vacanțe neaparăt sau să AI nu știu ce haine sau mașină.
Relaxarea se exersează puțin câte puțin până devine un mod de viață și atunci chiar când este greu, cumva este ușor. Știu că sună de neconceput sau ceva hmmmm….da…da..povești, dar chiar nu este așa, pentru mine desigur.
Și dacă nu mă crezi sunt aici să te provoc la o ședință de Yin Yoga.
Ce spui?