Cine sunt între perfecțiune și autenticitate
Ai avut și tu momente când aveai impresia că nu poți, că este greu, obositor sau nu ai chef?
În unele zile, înainte de a mă așeza în fața cursanților, se întâmplă să trec prin diferite stări de oboseală, emoții mai puternice, căci ce să faci? viața nu ține cont de orele mele, ea vine și îmi arată moment de moment lecții și provocări.
Ce n-aș da atunci să mă pot ascunde sau să trimit pe altcineva la ore în locul meu, chiar glumesc cu iubitul meu și îi spun: „ce zici? te duci tu azi în locul meu?” Știu însă că asumarea și responsabilitatea sunt cele care aduc claritate și echilibru la fel precum a-mi asculta corpul și nevoile. Și uite așa, cu toate acestea, mă îndrept indecisă spre sala de yoga întrebându-mă cum voi reuși să susțin ora și să aduc prin prezența mea o energie înaltă.
Cu o astfel de atitudine mă îndreptam săptămâna trecută la ora de yoga cu copiii. Iar pentru că prin toți porii mei se citea ce sunt în acel moment, tot ceea ce am reușit, a fost să fiu autentică și cu lacrimi în ochi să exprim că am și eu momentele mele de încercări. O discuție frumoasă s-a născut din acest spațiu în care copiii au putut să se exprime și ei autentic văzând că sunt și eu om, nu un super erou.
Cum ar fi dacă nu am mai proiecta cu așteptările și dorințele noastre presiune pe oameni și situații cramponându-ne în imagini de „așa da” și „așa nu”?
Să fie oare iubirea necondiționată aceea când ne lăsăm în pace pe noi și pe ceilalți să fie…așa cum sunt?